Unui bebeluș născut prematur, adică cu câteva săptămâni înainte de data estimată, i se acordă mai multă atenție medicală fiindcă nu este pregătit fizic pentru viața din afara uterului. Detresa respiratorie este una dintre problemele de sănătate cu care se poate confrunta un nou-născut căruia nu i s-au dezvoltat plămânii suficient.
Un copil este considerat prematur dacă vine pe lume mai devreme de săptămâna 37 de sarcină. Pe parcursul celor 40 de săptămâni, micuțul are timp să se dezvolte, astfel încât organele lui să funcționeze corespunzător. Chiar dacă nu toți copiii născuți prematur se confruntă cu complicații, totuși există și cazuri în care apar probleme de sănătate pe termen scurt ori lung.
Citește în continuare ce înseamnă sindromul de detresă respiratorie, cum apare, care sunt simptomele, cum se pune diagnosticul și alte informații utile.
Ce înseamnă sindromul de detresă respiratorie (SDR)?
Sindromul SDR este o afecțiune respiratorie care poată să apară după naștere la bebelușii născuți prematur. Problema este determinată de deficitul de surfactant, o substanță cu rol protector, compusă în principal din fosfolipide și proteine.
Producția naturală de surfactant este secretată la nivelul plămânului fetal în ultimele săptămâni de sarcină. De aceea, în situația în care un bebeluș se naște prematur, riscul de apariție al acestui sindrom este ridicat. Lichidul se află la nivelul alveolelor pulmonare (saci de aer) pe care le tapetează și între cele două foițe pleurale, acționând ca un lubrifiant. Acesta are rolul de a asigura deschiderea alveolelor pentru schimburile de oxigen și dioxid de carbon, pentru o funcționare eficientă.
Pentru ca nou-născutul să respire cu ușurință, alveolele pulmonare trebuie să rămână deschise și să permită schimbul gazos între corp și mediu. Cu cât bebelușul se naște mai devreme înainte de termen, cu atât riscul de apariție a acestui sindrom este mai ridicat.
Care sunt simptomele?
Sindromul de detresă respiratorie poate să apară imediat după naștere ori câteva ore mai târziu. Manifestările se pot agrava la două – patru zile după naștere.
Principalele simptome sunt următoarele:
-
respirație rapidă;
-
bătăile aripilor nazale (aripile nasului se dilată pentru a crește cantitatea de aer inspirat);
-
apnee (suspendarea temporară a respirației);
-
expirație însoțită de gemete;
-
retracțiile pielii în regiunea sternală și în spațiile intercostale;
-
culoarea cenușie a pielii și a membranelor mucoase.
Cauzele detresei respiratorii
Sindromul SDR apare în rândul bebelușilor născuți prematur fiindcă nu au plămânii suficient dezvoltați. Carența de surfactant este în acest caz principalul factor declanșator al afecțiunii.
Nașterea prematură nu este singura cauză a detresei respiratorii, ci mai pot fi luați în calcul și anumiți factori genetici implicați în dezvoltarea normală a plămânilor nou-născutului.
Potrivit medlineplus.gov, alte cauze ale sindromului SDR respiratorii pot fi următoarele:
-
sindromul Kartagener (diskinezie ciliară primară – o boală pulmonară cronică a cărei particularitate este incapacitarea cililor de a se mișca);
-
un frate ori o soră care a avut sindromul;
-
nou născut din mamă diabetică (excesul de insulină din circulația fătului poate îngreuna producția de surfactant);
-
nașterea prin cezariană înainte de termen;
-
sarcina multiplă;
-
travaliu scurt.
Cum se pune diagnosticul?
Examenul fizic, făcut imediat după naștere, este primul pas pe care îl fac specialiștii pentru a diagnostica la timp sindromul acesta, dar și alte afecțiuni.
În stabilirea diagnosticului este necesară și efectuarea analizei gazelor sanguine pentru a măsura cantitatea de oxigen din sângele nou-născutului.
Cu ajutorul unei radiografii toracice se pot observa modificări specifice destresei respiratorii. De asemenea, se mai pot face diverse teste de laborator pentru a exclude o infecție drept cauza problemelor respiratorii ale bebelușului.
Detresa respiratorie – tratament
Tratamentul SDR respiratorie se stabilește în funcție de forma bolii și are scopul ca cel mic să primească urgent oxigenul de care are nevoie.
Pentru a trata sindromul de detresă respiratorie, medicii apelează frecvent la administrarea de surfactant artificial. Prima doză se administrează imediat ce a fost pus diagnosticul. Dacă bebelușul este intubat și necesită o concentrație de oxigen mai mare de 30-40%, se va administra și a doua doză.
De regulă, rezultatele pozitive apar rapid, însă echipa medicală trebuie să acorde o atenție deosebită micuțului pacient. În următoarele ore, trebuie monitorizate atât mișcările toracice, cât și gazele sanguine.
Alte măsuri utile în cazul apariției SDR:
-
menținerea temperaturii corporale la nivel optim prin incubare;
-
administrarea în permanență de oxigen cald și umed;
-
presiunea pozitivă a căilor respiratorii;
-
hidratare pentru menținerea nivelului hidroelectrolitic;
-
terapie de susținere cardiocirculatorie.
Majoritatea cazurilor de detresă respiratorie se rezolvă pe parcursul a 3-5 zile de tratament. În cazuri rare pot să apară complicații precum: hipoxemie (scăderea cantității de oxigen din sânge), pneumotorax în tensiune (acumularea de aer între plămân și peretele toracic), displazia bronhopulmonară (ventilația mecanică prelungită poate crește riscul de apariție a bolii cronice de plămâni), sepsis neonatal (infecția sângelui) și deces.
Dacă este depistat riscul unei sarcini premature, sindromul de detresă respiratorie poate fi prevenit prin administrarea de glucocorticoizi (betametazon) înainte de naștere. Această terapie are rolul de a ajuta la dezvoltarea plămânilor fătului și de a scădea astfel riscul aparitiei complicatiilor specifice acestui sindrom.
Este indicat ca mămicile să fie atente la semnele unui eventual travaliu prematur precum: contracții multiple, dureri de spate difuze, durere pelvină, scurgeri vaginale apoase (semn ca s-a rupt apa), sângerări vaginale.
Chiar dacă nașterea prematură nu poate fi evitată în unele cazuri, câteva zile în plus petrecute în uter vor fi de un real ajutor pentru dezvoltarea bebelușului. O alimentație corespunzătoare, odihna și restrângerea activității în ultimul trimestru pot preveni o naștere prea timpurie.
