Caracteristicile copilului cu autism nu pot fi stabilite, în prezent, prin intermediul unor teste medicale. Simptomele observate de părinți sunt confirmate sau nu de medicul pediatru în timpul consultului de rutină. În cazul unui copil suspect TSA, pasul următor este evaluarea unor specialiști cu experiență în dezvoltarea comportamentală care poate cuprinde implicarea unor medici din domeniile logopediei, neurologiei și fizioterapiei.
Părinții sunt primii care observă adesea dacă micuțul lor are un comportament atipic ce poate fi caracterizat prin lipsa de reacție ori evitarea contactului vizual. Acest tip de tulburare este dificil de diagnosticat, în special în primii doi ani, de aceea este important ca părinții să fie atenți la toate semnele și să discute din timp cu medicul copilului. Diagnosticarea mai devreme a acestuia și începerea timpurie a tratamentului poate îmbunătăți considerabil viața copilului.
Citește în continuare ce înseamnă TSA, care sunt simptomele autismului, la ce caracteristici trebuie să fie părinții atenți și cum îl pot proteja pe cel mic.
Ce înseamnă autism?
Autism reprezintă o tulburare neurologică severă care are impact asupra a trei domenii importante în viața unui om: interacțiunea socială, comunicarea și comportamentul. Aceste abilități încep să se dezvolte după vârsta de doi ani, astfel că tulburarea este dificil de diagnosticat mai devreme, mai ales în cazurile în care simptomele autismului sunt subtile.
Această tulburare mai este definită și ca un sindrom ce afectează felul în care o persoana relaționează cu cei din jur. La fiecare copil se poate manifestă cu intensitate și simptome autism diferite. Copiii din spectrul autist văd lumea diferit față de cum o fac cei din jurul lor.
Caracteristicile copilului cu autism: cum le recunosc părinții?
Există câteva caracteristici clasice ale copilului cu acest sindrom ce pot fi observate mai ușor de părinți.
-
Dificultatea de a socializa. De regulă, copiii își doresc să interacționeze cu persoanele din jurul lor, însă cei cu TSA nu au acest interes, în special cu străinii. Nu sunt interesați de chipul celor pe care îi întâlnesc, nu zâmbesc și nici nu caută contact vizual. Răspunsul emoțional pe care alți bebeluși îl au când li se zâmbește ori aud pe cineva plângând le lipsește de cele mai multe ori.
-
Răspunsuri de interacțiune întârziate. Copiii cu TSA au dificultăți în ceea ce privește răspunsul la interacțiune. Lasă impresia că nu înțeleg întrebările care li se adresează ori direcțiile indicate. Uneori copilul nu răspunde nici măcar la propriul nume. Mai mult de atât, abilitatea de a formula cuvinte ori propoziții este scăzută.
-
Vorbire întârziată. Bebelușii încearcă prin diferite formule să comunice cu cei din jurul lor chiar înainte de a atinge vârsta de un an. Copiii care au acest sindrom se confruntă cu vorbire întârziată și au abilități lingvistice limitate.
-
Lipsa capacității de a imita. Imitația reprezintă un proces natural în dezvoltarea copiilor, care debutează încă de la vârste fragede. Este un mod de socializare, de învățare și chiar de joc. Copiii cu acest deficit nu au obiceiul să gesticuleze ori să imite comportamentele din jur. Totodată, sunt caracterizați de lipsă de coordonare și stângăcie.
Alte simptome ale autismului
Copilul cu autism poate prezenta de asemenea următoarele simptome:
-
nu exprimă emotii ori sentimente;
-
preferă să se joace singur;
-
repetă adesea aceleași fraze;
-
are comportamente repetitive (clătinarea mâinilor, balansarea, săriturile, piruetele);
-
are fixații pe anumite activități sau obiecte;
-
se simte mai bine singur;
-
respinge contactul fizic (mângâieri, îmbrățișări);
-
nu caută consolare atunci când este supărat;
-
poate avea sensibilitate la lumină puternică ori sunete intense;
-
nu încearcă să își atragă părinții în activităţile lui;
-
este dificil de calmat atunci când plânge;
-
ignoră ce se întâmplă în jur și se retrage în carapacea lui.
Copilul cu TSA. Ce pot face părinții pentru a-l proteja?
Copiii cu TSA au tendința de a face lucruri repetitive precum închiderea și deschiderea ușilor de la camere, a celor de la sertare ori a geamurilor, lovindu-se cu ușurință de obiectele din jurul lor.
Utilizarea repetată a unui obiect face parte dintr-o rutină care îi ajută să se calmeze atunci când sunt supărați ori anxioși. Orice mică schimbare a rutinei îi va face să se închidă în ei și să se îndepărteze și mai mult de cei din jurul lor.
Orice activitate care îi poate pune în pericol trebuie supravegheată cu atenție de către părinți și bunici. Așadar, luați-vă astfel de griji de pe umeri cu ajutorul sistemelor de protecție pentru copii.
Protecțiile pentru mobilier pot fi de mare ajutor părinților în casă. Sistemele de siguranță pentru uși și sertare restricționează accesul în locuri nepermise copiilor. Dispozitivul de blocare previne prinderea degetelor și accidentarea copiilor. Siguranțele oferă protecție pentru sertare, uși sau aparate electrocasnice, prevenind astfel deschiderea accidentală.
Banda de protecție pentru muchii și margini „îmbracă” zonele mai periculoase ale mobilierului din casa astfel încât să se evite accidentarea micuțului.
Un aliat de încredere este și sistemul de blocare pentru uși și geamuri glisante. Acest produs protejează degetele copiilor fiindcă ei nu vor mai putea deschide ușa care culisează.
Cu un set de siguranțe flexibile părinții pot bloca accesul copiilor la sertarele, dulapurile sau alte zone periculoase din locuință. Faptul că aceste siguranțe au încuietoare în ambele părți îți oferă flexibilitate în utilizare: poți desface siguranța atât din partea stângă, cât și din partea dreaptă, sau din amandouă părțile deodată.
Apărătorile laterale pentru pat sunt cele mai bune modalități prin care îți poți proteja copilul atunci când doarme ori când se joacă, fie că ești acasă ori în călătorie. Bumperul portabil este foarte practic, îl strângi și îl iei cu tine acolo unde ai nevoie.
