Displazia de șold la bebeluși este o problemă medicală care constă în dezvoltarea anormală a articulației șoldului. Afecțiunea apare cel mai adesea la naștere sau în primele luni de viață. Pe măsură ce prichindelul crește, oasele încep să se dezvolte și să se întărească, ceea ce înseamnă că riscul de a apărea luxația de dezvoltare a șoldului este redus semnificativ.
Displazia de șold poate să fie la un singur șold (unilaterală) sau la ambele șolduri (bilaterală). În ceea ce privește frecvența afecțiunii, părinții trebuie să știe că este destul de comună, 1 din 1000 de copii se pot naște așa, fetițele fiind mai predispuse. Vestea bună este că în zilele noastre există diverse metode de tratament la care se apelează în funcție de severitatea bolii, dar și de vârstă.
Citește în continuare cum se manifestă displazia de șold la bebeluși, care sunt cauzele și ce tratament este recomandat.
Cum se manifestă displazia de șold la bebeluși?
Displazia de șold la bebeluși se manifestă printr-o poziționare incorectă a capului femural în cavitatea corespunzătoare șoldului (osul coxal). Astfel femurul alunecă parțial ori total în exterior.
Simptomele afecțiunii nu pot fi observate cu ușurință la un copil mic, însă medicii efectuează controale periodice pentru a o depista la timp. Totuși, unul dintre primele semnele care poate să indice o displazie de șold la bebeluși este lungimea diferită a picioarelor. De asemenea, atunci când se schimbă scutecul, se poate observa o oarecare instabilitate a articulației șoldului.
Pe măsură ce timpul trece și micuțul începe să meargă, se mai pot descoperi și alte simptome ale bolii. Spre exemplu, lipsa coordonării, un șchiopătat minor, mers pe vârfuri ori mers legănat. Prin urmare, dacă copilul nu își mișcă picioarele în mod normal ori îl ține întors pe unul dintre ele, este indicat ca părinții să ia legătura cu un medic specialist ortoped pediatru pentru efectuarea unui consult detaliat.
Acesta va recomanda o ecografie pentru a pune sau nu diagnosticul de displazie de șold. În mod normal, ecografia de șold (tehnică imagistică) se realizează din primele săptămâni de viață ale micuțului pentru ca afecțiunea să poate fi depistată cât mai devreme. Recomandarea se află pe biletul de ieșire din maternitate.
Displazia de șold la bebeluși – care sunt cauzele?
O cauză principală care poate duce la apariția displaziei de șold la bebeluși este uterul strâns care împiedică mișcarea fetală. Fenomenul se întâmplă adesea în ultima lună de sarcină, când uterul nu mai este la fel de încăpător ca până atunci, astfel că micuțul poate avea o poziție incorectă.
Factorii de risc care pot fi luați în considerare sunt următorii:
- prima sarcină (uterul este mai puțin elastic);
- bebelușul este mai mare;
- istoricul familial;
- sexul feminin (fetițele sunt mai predispuse decât băiețeii la dezvoltarea afecțiunii);
- lichid amniotic scăzut;
- vârsta mamei mai mare de 35 de ani.
- copil născut în poziție pelviană (cu zona fesieră sau picioarele către canalul de naștere).
Specialiștii mai atrag atenția asupra înfășatului strâns, cel tradițional care ține picioarele lipite. De asemenea, trebuie evitată folosirea unui portbebe ori a unui scaun auto care nu este ergonomic și certificat.
Simptomele displaziei de șold la bebeluși se pot agrava din cauza acestora. Un model ergonomic de marsupiu este cel în care micuțul stă în poziția fetală ori cu picioarele în formă de „M”, care permite o postură confortabilă. Principalul obiectiv este să nu fie pusă presiune pe șolduri și articulații.
Displazia de șold la bebeluși – cum se pune diagnosticul?
Pentru a putea observa cu atenție părțile componente ale articulație, medicul cere o investigație imagistică.
- Ecografia de șold este utilizată în special la bebeluși. Măsura este rapidă, neinvazivă și nedureroasă, astfel că cel mic nu va avea niciun fel de neplăcere pe parcursul efectuării ei. Poate fi utilizată în primele 6 luni.
- Radiografia este recomandată după vârsta de 6 luni a copilului;
- Computerul tomograf (CT-ul) este o investigație care poate oferi imagini mai bune decât o radiografie, dar este important de menționat că este o măsură iradiantă.
Care este tratamentul potrivit pentru displazia de șold la bebeluși?
Abordarea terapeutică potrivită este aleasă în funcție de severitatea afecțiunii. În cazul bebelușilor se apelează, de regulă, la un dispozitiv de susținere confecționat dintr-un material moale, mai exact o orteză de rotație a șoldului.
Sistemul prinde ambele șolduri ale copilului într-o poziție stabilă, permițând astfel dezvoltarea lor armonioasă. Acesta trebuie purtat timp de câteva luni. Acest tip de tratament pentru displazie de șold la bebeluși poate dura aproximativ 6-12 săptămâni, iar hanul trebuie purtat în jur de 24 de ore pe zi.
În această perioadă se efectuează frecvent vizite la specialist pentru monitorizare. Specialistul oferă părinților toate sfaturile despre cum trebuie schimbat bebelușul de haine ori de scutec fără să fie îndepărtat hamul respectiv.
Dacă orteză de rotație a șoldului nu a funcționat pentru bebeluș și are mai mult de șase luni de viață, specialistul poate sfătui părinții către intervenția chirurgicală pentru a fixa articulația corespunzător.
Terapia fizică este alt tip de remediu recomandat de doctori, însă această măsură are efect doar în ceea ce privește ameliorarea simptomelor (scăderea durerii locale), însă nu corectează poziția șoldului.
Este important de menționat că, în lipsa tratamentului adecvat, problema poate să evolueze către luxația de șold. Depistată și tratată la timp, afecțiunea poate fi corectată, iar micuțului i se va îmbunătăți cu siguranță calitatea vieții.
