Abdomenul plat și tonifiat de care se bucurau înainte de naștere reprezintă un motiv de nemulțumire pentru multe femei. Foarte puține femei își revin la forma inițială, iar una dintre cauze pentru care acest lucru nu se întâmplă este diastaza abdominală.
Diastaza abdominală (diastasis rectis) sau separarea abdominală, este o afecțiune destul de frecventă cu care se confruntă femeile în timpul și după sarcină, în care jumătățile dreaptă și stângă ale mușchiului rectus abdominis se îndepărtează de linia mediană a corpului. Practic, diastaza este cauza pentru care multe femei continuă să arate „însărcinate” luni, chiar ani, după naștere.
Este un efect mai frecvent decât s-ar putea crede, iar cele mai importante consecințe sunt disconfortul și afectarea imaginii de sine. Dacă ai născut recent și cauți să-ți întărești și să-ți tonifici abdomenul sau te întrebi cum să scapi de "burtica de gravidă", iată câteva etape cheie și sfaturi utile de care să ții cont. De asemenea, există exerciții speciale care pot ajuta, deși poate dura până la un an pentru ca peretele abdominal să revină complet la normal.
Ce este diastaza abdominală
Pe măsură ce sarcina progresează, mărirea în volum a uterului determină și o întindere a țesuturilor așezate superficial față de acesta. Astfel, stratul muscular care unește cele două părți ale mușchiului se subțiază și se lărgește pentru a face loc copilului în creștere, într-un proces numit diastasis rectis.
După nașterea copilului, acest lucru poate rămâne, creând o umflătură verticală care poate varia în funcție de dimensiune și poate dura timp pentru a se vindeca. În plus față de reducerea integrității și rezistenței funcționale a peretelui abdominal, diastaza abdominală poate duce, de asemenea, la instabilitatea centurii pelvine, determinând femeile să experimenteze dureri pelvine și de spate, iritații articulare sacroiliace (SI) și mobilitate limitată.
Factorii de risc în diastaza abdominală
În timpul sarcinii, lărgirea și subțierea țesutului abdominal median apare ca răspuns la forța uterului în creștere care împinge peretele abdominal. Acest lucru asociat cu hormonii de sarcină creează o cantitate mică de lărgire a liniei mediane și este normal.
Diastaza abdominală apare la aproximativ 30% dintre femeile însărcinate și se poate dezvolta oricând în a doua jumătate a sarcinii. Cu toate acestea, afecțiunea este cel mai frecvent observată după sarcină, când peretele abdominal este lax, iar țesutul liniei mediane mai subțiri nu mai oferă un suport adecvat pentru trunchi și organele interne.
Cele mai mari riscuri de diastaza abdominală includ:
- Femeile care au avut mai multe sarcini anterioare, la scurt timp una după alta;
- Femei cu statură mică;
- Femeile cu tonus muscular abdominal slab;
- Femeile cu indice de masă corporală crescut;
- Greutatea mare a copilului;
- Vârsta mamei de peste 35 ani.
Cu toate acestea, genetica joacă, de asemenea, un rol semnificativ în determinarea dacă mușchii abdominali se vor separa. Pentru majoritatea femeilor, diastaza abdominală este pur și simplu modul în care corpurile lor răspund la sarcină.
Semne și simptome diastază abdominală
Simptomele asociate cu diastaza abdominală nu sunt evidente și pot fi atribuite și altor afecțiuni. Cele mai întâlnite simptome ale diastazei abdominale sunt:
- Apariția durerilor lombare;
- Postura deficitară;
- Slăbiciunea mușchilor pelvieni, dureri în timpul contracției mușchilor abdominali, ca urmare a efectuării unor activități sau exerciții fizice;
- Constipația;
- Incontinență urinară (pierderi involuntare de urină) în timpul tusei, strănutului;
- Balonarea;
- Abdomenul proeminent.
Nu toate persoanele cu diastază abdominală prezintă simptome, dar în cazul apariției acestora se recomandă tratament. Diagnosticarea diastazei abdominale se poate face prin intermediul unei examinari fizice, prin palpare. Întinde-te pe spate, cu genunchii îndoiți și picioarele pe podea. Pune palma mâinii în jos peste burtă, cu degetele îndreptate spre degetele de la picioare. Apasă ușor degetele în zona buricului, apoi ridică încet capul, trăgând bărbia la piept. Acest lucru face ca rectus abdominis să se contracte.
Mărimea diastazei se cuantifică prin numărul degetelor intrate în spațiul format de fibrele separate ale mușchilor drepți abdominali. Cel mai bine este, totuși, să apelezi la un specialist pentru a-ți pune acest diagnostic.
Cum te poți recupera mai ușor după naștere
În cazul în care bănuiești că ai putea suferi de diastază abdominală, cel mai bine este să consulți un medic, un kinetoterapeut sau chiar un instructor sportiv pentru că această afecțiune poate avea consecințe negative asupra aspectului fizic, a coloanei vertebrale și nu numai. Ar mai trebui să ții cont că perioada optimă pentru recuperare este cuprinsă între prima zi post-partum și 8 săptămâni după naștere.
O altă vestea bună este că diastaza abdominală poate fi tratată (sau măcar ameliorată) chiar dacă a trecut deja mai mult timp de la naştere. Totuși, cu cât se va interveni mai târziu, cu atât mai mult va dura perioada de recuperare.
- Centura postnatală
Indiferent că suferi sau nu de diastază abdominală, purtarea, în mod consecvent, a unei centuri postnatale, în primele săptămâni după naștere, te va sprijini în procesul de recuperare a sepărării mușchilor abdominali. Este o practică veche care și-a dovedit eficacitatea în timp. În plus, centurile postnatale actuale au și mai multe beneficii: susținere lombară, asigurarea unui drenaj limfatic corespunzător, recuperare mai rapidă, și mai ales, prevenția diastazei abdominale.
-
Kinetoterapia
În funcție de depărtarea mușchilor, recuperarea poate dura 2-3 luni sau poate dura un an. În programul de kinetoterapie vor fi evitate exercițiile clasice de abdomen, care cresc tensiunea intra-abdominală. Se vor alege exercițiile care vizează mai mult tonifierea celorlalți mușchi care alcătuiesc abdomenul (transverși abdominali, oblici interni și externi, diafragm, mușchii planșeului pelvin, etc).
Este sănătos să mergi la înot, să practici yoga și, în funcție de timp, să urmezi un program special de recuperare. Ar trebui să adaugi o alimentație corectă care să ajute la un tranzit intestinal bun și care să te ferească de constipația care îngreunează vindecarea și forțează mușchii abdominali.
-
Electroterapia
Aceasta permite tonifierea mușchilor fără riscul de a produce o tensiune intra-abdominală foarte mare.
-
Chirurgia
Tratamentul chirurgical pentru diastaza abdominală poate viza abordarea clasică, prin utilizarea cusăturilor pentru repararea peretelui abdominal și reducerea decalajului dintre benzile musculare, mai ales când este vorba de o separare de mai mare de 3 centimetri între acestea.
Diastaza abdominală ar trebui să se remedieze de la sine, cel mai frecvent în decurs de 8 săptămâni de la naștere și mai mult, este o problemă cu care se poate trăi. Dacă, totuși, este o problemă deranjantă pentru tine, există în acest sens și posibilitatea unei intervenții chirurgicale denumită abdominoplastie. Intervenția este efectuată de medicul chirurg care face o plicatură, o împăturire, cosând puntea centrală cu tonus diminuat. Uneori operația poate fi efectuată laparoscopic.
Pentru diastaza abdominală cel mai bun tratament este prevenția! Alimentația corectă și întărirea mușchilor de bază înainte de a concepe un copil sau în primele etape ale sarcinii poate ajuta la menținerea controlului și tonusului musculaturii abdominale, reducând stresul asupra mușchilor și riscul de diastază abdominală.
Fii printre primii care nu ratează ofertele și promoțiile magazinului nostru online. Asigură-te că ești abonat la newsletter-ul pe care noi îl trimitem săptămânal. Iar promisiunea noastră este că vom merge în același ritm ca până acum.
