Ce este hipoacuzia? Care este comportamentul copilului hipoacuzic

Pierderea auzului la copii, cunoscută și sub numele de hipoacuzie, este una dintre bolile destul de des întâlnite la bebeluși. Aceasta poate apărea înainte de dezvoltarea limbajului. Diagnosticarea unui copil cu hipoacuzie, se face dacă acesta nu aude sunete sub un anumit nivel de volum, fie într-o ureche, fie în ambele.

Vestea bună este că hipoacuzia poate fi tratată cu succes cu ajutorul soluțiilor auditive implantabile moderne, condiția este ca primele semne de hipoacuzie la copii să fie recunoscute din timp. Netratată, hipoacuzia poate prejudicia progresul limbajului și dezvoltarea cognitivă și psihoafectivă a copilului, dar și calitatea vieții acestuia.

Cauze hipoacuzie la copii

Limita minimă pentru volumul de sunete este în jur de 15-20 decibeli (dB) și este reprezentată de sunetul frunzelor care foșnesc sau șoaptele oamenilor. De la un copil la altul, modul de manifestare a hipoacuziei este diferit, în timp ce unii pot suferi o pierdere ușoară a auzului neputând auzi sub 25-40 dB, alții pot avea deficiențe moderate între 41-60 dB, severe între 61-80 dB sau chiar profunde între 81+ dB. 

Chiar dacă manifestarea este relativ ușoară, copilului îi va fi dificil să înțeleagă anumite părți ale vorbirii și, în cele din urmă va avea probleme de limbaj. 

Factorii care pot declanșa manifestări de hipoacuzie la copii sunt diferiți, dar cele mai întâlnite cauze sunt:

• Factorii genetici sau probleme la naștere (de exemplu, dacă mama a avut diabet sau rubeolă în timpul sarcinii) cauzează mai mult de 50% din toate pierderile de auz la copii, indiferent dacă sunt prezente la naștere sau dezvoltate mai târziu în viață.
• Infecții la nivelul urechilor, de la dopuri de ceară până la otite severe.
• Lovituri puternice diverse sau anumite boli ale urechii, precum: meningita, encefalita, oreion, traumatisme craniene.
• Expunerea prelungită la zgomote prea puternice.

Semne și simptome ale pierderii auzului la bebeluși și sugari

În mod obișnuit, în prima sau a doua zi după naștere, în spitale se efectuează screening-ul auditiv nou-născuților. Dacă un nou-născut prezintă semne de surditate, acesta este de obicei programat pentru un al doilea screening câteva săptămâni mai târziu. Surprinzător însă, este că și nou-născuții care trec inițial ambele teste de auz pot prezenta semne de surditate pe măsură ce cresc.

O modalitate de a determina dacă auzul copilului tău se dezvoltă în mod corespunzător este prin monitorizarea unor repere importante ale vorbirii și auzului. Semnele de hipoacuzie pot fi asociate cu etapele de dezvoltare a vorbirii și limbajului care ar trebui împlinite până la o anumită vârstă.

• De la naștere până la patru luni, bebelușul ar trebui: să reacționeze la sunetele puternice (tresare la o ușă trântită), să răspundă la vocea părinților fie zâmbind, fie gângurind.

• De la patru luni la nouă luni, bebelușul ar trebui: să zâmbească când i se vorbește, să urmărească jucăriile care scot sunete, să întoarcă capul spre sunete familiare, să bolborosească sau să chicotească.

• De la nouă până la 15 luni, copilul ar trebui: să emită diverse sunete de bâlbâit, să repete câteva sunete simple, să înțeleagă cererile de bază, să-și folosească vocea pentru a atrage atenția, să răspundă când e strigat pe nume.

• De la 15 la 24 de luni, copilul ar trebui să: folosească multe cuvinte simple, să indice părți ale corpului și obiecte familiare când e întrebat, să numească obiecte obișnuite, să asculte cu interes cântece, rime și povești.

Comportamentul hipoacuzic la copiii mici și de vârstă școlară

Copiii mai mari pot dezvolta uneori pierderea auzului în timp. Există diferiți factori în comportamentul copilului tău care pot indica probleme de auz. Uneori, atunci când copiii au hipoacuzie doar pe o singură parte, la o singură ureche, pot fi și mai dificil de recunoscut aceste semne. Tocmai de aceea, dacă observi la copilul tău anumite dificultăți în a te auzi, programeaza o consultatie la medicul pediatru pentru un control de specialitate.

Iată câteva lucruri pe care trebuie să le urmărești dacă presupui că copilul tău ar putea suferi de pierderea auzului care semnalează comportamentul copilului acuzic:

• Copilul este semnalat pentru o tulburare de învățare sau diagnosticat ADHD. Diagnosticul ar trebui însoțit și de un test de depistare a pierderii auzului, deoarece un copil hipoacuzic poate imita tulburările de învățare și condițiile de comportament.

• Copilul are dificultăți în a înțelege ce spun oamenii. Mai mult cer partenerului de discuție să se repete. Spun frecvent "Ce ai spus?" sau "Poftim?" de mai multe ori într-o conversație.

• Vorbește foarte tare și diferit in comparatie cu alți copii de vârsta lui.

• Se află la o distanță potrivită, dar nu răspunde când îi strigi numele.

• Răspunde inadecvat la întrebări pentru că le înțelege greșit.

• Mărește volumul televizorului incredibil de mult sau stă foarte aproape de televizor pentru a auzi.

• Are întârzieri de vorbire sau de limbaj sau probleme în articularea lucrurilor.

• Îi urmărește pe alții pentru a le imita acțiunile, acasă sau la școală.

• Se plânge de dureri de urechi sau de zgomote.

• Nu poate auzi ce se vorbește la telefon sau schimbă frecvent telefonul de la o ureche la alta în timp ce vorbește.

• Urmărește fața unui vorbitor foarte atent. Pierderea auzului la mulți copii scapă de detectare deoarece aceștia sunt cititori pe buze de mare succes.

Abilitățile de vorbire sunt strâns legate capacitatea de gândire și învățare. Dacă un copil nu comunică, acesta nici nu va înțelege ce se întâmplă cu el și în jurul lui și atunci va avea probleme în a învăța și a se dezvolta mental. 

De la o astfel de lipsă de înțelegere pot apărea multe frustrări care se pot transforma în deviații comportamentale: anxietate și momente de agresivitate, stări de depresie cauzate de o stimă de sine foarte scăzută; tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție, simptome de psihopatie.

Rolul părinților este esențial, deoarece ei își pot ajuta copilul hipoacuzic găsind la timp soluții prin care copilul să înveţe să comunice eficient cu cei din jur și astfel să-și găsească locul în societate. Șansele copiilor cu hipoacuzie cresc cu cât tratamentul și asistența sunt făcute mai din timp și astfel ei vor putea să participe la activitățile corespunzătoare pentru vârsta lor.