Cică era odată un om însurat, şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de ţâţă, era cam proastă; dar şi soacră-sa nu era tocmai hâtră.
Într-una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-şi scăldă copilul, îl înfăşă şi-i dete ţâţă, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă şi-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puţin pe gânduri ş-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilaşul meu, copilaşul meu!"
Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână şi furca din brâu cât colo şi, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă:
– Ce ai, draga mamei, ce-ţi este?!
– Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!
– Când şi cum?
– Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
– Îl văd. Şi?
– De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare!
– Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele! (...)
(Prostia omenească, de Ion Creangă)
Povestea e poveste și o știm cu toții... Ne-am minunat în copilărie de prostia personajelor. Acum suntem părinți și ne e frică de tot felul de lucruri legate de copiii noștri.
Despre ce frici vorbim
Am citit pe undeva că sentimentul pe care îl descoperă cu adevărat părinții când devin părinți este frica. Frica să nu se întâmple ceva copilului... și de fapt este vorba de o multitudine de frici ale părinților. Aici sunt doar câteva din cele ce țin de casă, dar mai sunt atâtea altele:
- Să nu cadă din pat și să se lovească la cap sau să-și rupă gâtul;
- Să nu cadă când învață să meargă și să-și spargă buza/dinții/nasul sau orice altceva;
- Să nu intre cu ochiul în colțul mesei;
- Să nu bage degetele în priză și să se electrocuteze;
- Să nu alunece în baie și să se lovească;
- Să nu cadă în vasul de toaletă;
- Să nu se ardă la cuptor;
- Să nu dea drumul la cuptor și să dea foc la casă;
- Să nu cadă pe geam;
- Să nu scoată un cuțit din sertar si să se taie;
- Să nu găsească pe undeva și să ia medicamentele părinților;
- Să nu găsească și să mănânce substanțele de curățat/detergenți sau altele asemenea;
- Să nu cadă pe scări;
- Să nu cadă în piscină;
- Să nu cadă dulapul peste el;
- Să nu tragă oala cu apă clocotită de pe aragaz peste el;
- Să nu bage ceva în gură și să se înece.
Și lista poate continua mult și bine.
Ce e de făcut
Noi însă nu procedăm ca în poveste, să anticipăm un pericol și să ne văităm fără a face nimic. Căutăm în mod activ soluții de rezolvare a problemelor. Sigur, nu trebuie nici să ținem copiii într-un glob de cristal și să îi ferim și de atingerea unui fir de praf dar avem grijă să îi apărăm de pericolele de care nu se pot apăra ei înșiși, în timp ce îi învățăm cum să se protejeze singuri. Și toate astea fără a fi noi, sau a-i face pe ei să fie dominați de frică. În fond, copilăria este vârsta explorării, testării și veseliei.
Hai însă să căutăm împreună soluții la multitudinea de frici ale părinților! Noi am găsit o serie de produse care ne-au ajutat și ne ajută foarte mult. Voi ce ați găsit? Sau, poate mai important, ce nu ați găsit? Căutăm împreună!
